Pagini
- Pagina de pornire
- Despre mine
- Dezvoltare personală
- Linkuri psihologie și sociologie + dezvoltare personală
- Diferite linkuri
- Despre Țara Sfântă
- Predici
- Filme
- Softuri utile
- Rugăciuni
- Povești moralizatoare
- Conferințe
- De pe Facebook adunate
- Materiale pentru religie ortodoxa
- Colinde
- Citate
- Sunete de relaxare
- Cărți
- Programe pc gratuite
- Desene animate din 1990-2000: Marcelino pan y vino
- Destinatii turistice
- Pagina dedicat videografiei (pasiune)
- Cântece istorice/patriotice
- Să-i ajutăm pe cei de lângă noi
- Desene animate din 1990-2000: Marcelino pan y vino S02
- Să ne mai amuzăm
- Versetul zilei
Bine ați venit!
Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.
Faceți căutări pe acest blog
sâmbătă, 2 martie 2024
Copiii sunt oglinda parintilor | SuperNanny Irina Petrea 🎞️ VORBA LU' JO...
miercuri, 14 februarie 2024
Soția perfectă
Soția perfectă[1]
Mulla Nasrudin ședea în prăvălia sa
de ceai când sosi un vecin care voia să-i vorbească. „Mulla, mă căsătoresc și
sunt tare emoționat”, îi spuse vecinul. „Tu nu te-ai gândit niciodată să te
căsătorești?”
Nasrudin îi răspunse: „Ba da, m-am
gândit. Și când eram tânăr mi-o doream foarte mult. Voiam să găsesc soția
perfectă. Am pornit la drum pentru a o găsi și am mers la Damasc. Acolo am
întâlnit o femeie frumoasă, plină de grație, distinsă și foarte spirituală, dar
care nu cunoștea lumea. Am pornit atunci din nou la drum îndreptându-mă spre
Ispahahan. Acolo am întâlnit o femeie pe cât de spirituală pe atât de mondenă,
frumoasă din multe puncte de vedere, dar nu reușeam să comunicăm. La urmă am
mers la Cairo și, după multe căutări, am găsit-o. Era profundă, plină de
grație, frumoasă din toate punctele de vedere, în largul ei atât în lume cât și
în imperiile care o transcend. Simțea că am găsit femeie perfectă”.
„Atunci de ce n-ai luat-o de soție
Mulla?”, îl întrebă prietenul.
„Bietul de mine!”, spuse Nasrudin
clătinând din cap, „și ea căuta soțul ideal”.
Un celibatar îi ceru calculatorului
să-i găsească tovarășa de viață perfectă. „Vreau o fată micuță și grațioasă,
căreia să-i placă sporturile nautice și activitățile de grup”.
„Căsătorește-te cu un pinguin”, îi
răspunse calculatorul.
A iubi înseamnă a primi pe un „altul”
cu felul său de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, și nu copia
vreunui vis prostesc de-al nostru. Soțul perfect este cel care nu vrea o soție
perfectă”.
(Bruno Ferrero)
[1] Bruno
Ferero, Secretul peștilor roșii (Istorioare pentru suflet), Traducere
din limba italiană de: Domnica Goția, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2007,
pp. 49-50.
marți, 6 februarie 2024
PESTE 100 de ANI - Florin Boldea
PESTE
100 de ANI
Adică în 2123, vom fi cu toții
îngropați împreună cu familia și prietenii noștri.
Străinii vor locui în casele noastre
și vor deține tot ce avem astăzi. Toată proprietatea noastră va aparține unor
străini, care azi, nu s-au născut încă.
Descendenții noștri nici nu își vor
aminti de noi. Câți dintre noi îl cunoșteau pe tatăl bunicului nostru?
După ce vom muri, vom fi amintiți
câțiva ani, apoi vom fi doar un portret pe raftul cuiva, iar câțiva ani mai
târziu nu vom mai fi nici asta.
În acest moment ai realizat cât de
ignorant și de deficitar este visul oamenilor de a dori să cucerim totul.
Dacă ne-am putea gândi la asta
înainte de a pleca, cu siguranță prioritățile noastre s-ar schimba, fără
îndoială ar fi altele și cea mai importantă întrebare este:
Cât de mult merită să ai din ce în ce
mai mult, fără să ai timp pentru ceea ce merită cu adevărat ?
Cu siguranță aș schimba totul ca să
trăiesc și să mă bucur de acele plimbări pe care nu le-am făcut niciodată...
Cu siguranță aș schimba totul pentru
acele îmbrățișări pierdute...
Cu siguranță aș schimba totul pentru
acele sărutări pentru copiii noștri și iubirile noastre...
Aceste momente ne umplu viața de
bucurie pe care le pierdem zi de zi...
ÎNCĂ MAI E TIMP PENTRU NOI!
Trăiește și bucură-te de viață!
Florin Boldea
Sursa: https://www.facebook.com/intaicaracterul?locale=ro_RO
miercuri, 27 decembrie 2023
Darurile inimii
Darurile inimii
„Dragostea pe care o dăruim este singura pe care o
păstrăm” (Elbert Hubbard).
În această lume nebună-nebună în care
trăim, este mult mai ușor să treci ceva în contul propriu decât să faci un dar
din inimă.
Iar darurile făcute din inimă sunt
necesare mai ales în timpul sărbătorilor.
Cu câțiva ani în urmă, am început
să-mi pregătesc copiii să accepte faptul că în anul acela, Crăciunul va fi mai
sărac. Reacția lor a fost: „Da, sigur, mamă, am mai auzit asta și înainte!” Îmi
pierdusem credibilitatea pentru că le spusesem același lucru și cu un an
înainte, în timp ce treceam printr-un divorț. Dar atunci îmi dădusem osteneala
și folosisem încrederea la maximum. Găsisem chiar niște măsuri de finanțare
pline de imaginație ca să plătesc cadourile de Crăciun ale copiilor. Desigur,
anul acesta urma să fie diferit, dar copiii nu mă mai credeau.
Cu o săptămână înainte de Crăciun,
mi-am pus întrebarea: „Cu ce, din ce am, pot să fac Crăciunul acesta deosebit?”
În toate casele în care locuisem înainte de divorț, îmi făcusem timp să le
decorez. Învățasem să lipesc tapetul, să pun gresie și faianță, să cos perdele
și multe altele. Dar în casa pe care o închiriasem acum aveam puțin timp s-o
decorez iar bani, și mai puțini. În plus, eram furioasă pe casa asta urâtă, cu
covoarele roșu cu alb și pereții turcoaz cu verde. Refuzam să bag banii în ea.
În forul meu interior, glasul mândriei rănite striga: „Nu vom sta prea mult
aici!” Nimeni altcineva nu părea să fie deranjat de casă, cu excepția fiicei
mele, Lisa, care se străduia întotdeauna să-și facă din camera ei un loc
deosebit.
Era momentul să-mi pun talentul la
bătaie. L-am sunat pe fostul meu soț și i-am cerut să cumpere o anume cuvertură
de pat pentru Lisa. Apoi am cumpărat eu cearceafurile care să meargă cu ea.
În ajunul Crăciunului, am cheltuit 15
$ pe 4 l de vopsea. Am cumpărat și cele mai frumoase articole de papetărie pe
care le-am găsit. Scopul meu era simplu: aveam să zugrăvesc, să cos și să fiu ocupată
până la Crăciun ca să nu găsesc timp să-mi plâng de milă tocmai de sărbătoarea
aceasta atât de importantă pentru familie.
Seara le-am dat copiilor câte trei
seturi de rechizite și plicuri. La începutul fiecărei pagini scrisesem: „Ce îmi
place la sora mea Mia”, „Ce îmi place la fratele meu Kris”, „Ce îmi place la
sora mea Lisa” și „Ce îmi place la fratele meu Erik”. Copiii mei aveau 16, 14,
10 și 8 ani, și mi-a luat ceva timp să-i conving că vor fi în stare să găsească
măcar un singur lucru care le place la ceilalți. În timp ce ei scriau fiecare
în camera lui, eu m-am dus în dormitor să le împachetez darurile cumpărate de
la magazin.
Când m-am întors în bucătărie, copiii
terminaseră de scris. Numele erau și ele trecute pe plic. Ne-am îmbrățișat,
ne-am sărutat și ne-am urat noapte bună, și s-au dus la culcare. Lisei îi
dădusem voie – temporar – să doarmă cu mine, cu condiția să nu arunce vreo
privire iscoditoare până dimineața.
M-am pus pe treabă. Cu puțin înainte de zorii Crăciunului, am terminat de cusut perdelele, de zugrăvit și m-am dat un pas înapoi ca să-mi admir opera. Ia stai – de ce n-aș pune curcubee și norișori pe perete să meargă cu perdelele? Așa au apărut periile și pămătufurile mele de machiaj și la ora 5 eram gata. Prea obosită ca să mă mai gândesc că suntem o biată „familie descompusă” cum spun statisticile, m-am dus în dormitor și am găsit-o pe Lisa întinsă de-a curmezișul patului. Am decis că nu pot să dorm cu brațele și picioarele ei peste mine, așa că am luat-o încet în brațe și am dus-o ușor în camera ei. Când i-am pus capul pe pernă, m-a întrebat: „Mami, s-a făcut deja dimineață?”
„Nu, iubito, ține ochișorii închiși
până vine Moșul”.
M-am trezit dimineața cu o șoaptă
veselă la ureche: „Mami, e minunată!”
Mai târziu ne-am trezit cu toții și
ne-am așezat în jurul bradului și am deschis puținele cadouri împachetate. Apoi
fiecare copil a primit de la ceilalți cele trei plicuri. Am citit scrisorile cu
ochii în lacrimi și nasul curgând. Apoi am ajuns la scrisorile „mezinului”
familiei. Erik, la cei opt ani ai lui, nu se aștepta să audă nimic drăguț.
Fratele lui scrisese: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că nu-i e teamă de
nimic.” Mia notase: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că vorbește cu toată
lumea!” Lisa scrisese: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că se urcă în
pomi mai sus decât toți!”
Am simțit că mă trage cineva, ușor,
de mânecă, apoi o palmă micuță se făcu căuș lângă urechea mea și Erik îmi
șopti: „I-auzi, mami… n-am știut că mă plac!”
În perioadele cele mai grele,
imaginația și inventivitatea ne-au oferit cele mai frumoase clipe. Sunt acum
din nou pe picioarele mele din punct de vedere financiar și, între timp, am
petrecut multe Crăciunuri minunate cu sumedenie de daruri în jurul bradului…
dar când ne întreabă cineva care Crăciun ne-a plăcut cel mai mult, cu toții ne
gândim la acela.
marți, 26 decembrie 2023
vineri, 22 decembrie 2023
joi, 21 decembrie 2023
luni, 4 decembrie 2023
Pollyanna (2003)
vineri, 1 decembrie 2023
Charles F. Feeney - act de smerenie....sau.... Un exemplu de urmat
Charles
F. Feeney, magnatul care a deținut rețeaua de magazine duty-free la nivel
mondial și care a donat aproape întreaga sa avere de 8 miliarde de dolari
organizațiilor de caritate, s-a stins din viață luni, la vârsta de 92 de ani,
în San Francisco.
Conform informațiilor furnizate de The New York
Times, în ultimii ani ai vieții sale, Feeney a adoptat un stil de viață modest,
trăind într-un apartament închiriat, după ce a donat generoase sume de bani pe
parcursul întregii sale vieți. Moartea sa a fost confirmată de Atlantic
Philanthropies, un grup de fundații pe care le-a înființat și finanțat încă din
anii 1980.
În decembrie 2016, Feeney a făcut o ultimă
donație în valoare de 7 milioane de dolari către Universitatea Cornell. Cu
această ocazie, el a golit oficial conturile Atlantic Philanthropies și și-a
îndeplinit angajamentul de a redistribui întreaga sa avere în scopuri
caritabile înainte de a-și încheia existența.
Contrar altor filantropi celebri, ale căror
activități sunt adesea mediatizate și sărbătorite în evenimente mondene
fastuoase, Feeney a preferat să-și facă donațiile anonim. Numele său nu a fost
niciodată asociat cu cele peste 1.000 de organizații cărora le-a oferit sprijin
financiar în domenii precum educație, sănătate, cercetare științifică,
drepturile omului și alte cauze umanitare, atât în Statele Unite, cât și în
întreaga lume.
Feeney, cu origini americano-irlandeze, a fost
cunoscut pentru donațiile sale generoase și în Irlanda de Nord, o regiune pe
care o vizita frecvent. Chiar și cu toate acestea, numele său a rămas mereu în
umbra generozității sale, beneficiarii fiind informați că sprijinul financiar
provine de la un „client” generos care a dorit să-și păstreze anonimatul.
Magnatul a început ca student în management
hotelier și a intrat în industria magazinelor duty-free, extinzându-și afacerea
de la vânzarea de băuturi alcoolice, țigări și parfumuri către americani la o
scară globală, cu profituri considerabile. Cu toate acestea, pe măsură ce a
avansat în vârstă, Feeney și-a pus la îndoială dreptul de a deține o asemenea
avere imensă și a ales să renunțe la stilul de viață extravagant pe care îl
avea.
Warren Buffett și Bill Gates l-au apreciat în
mod deosebit pe Feeney, considerându-l un erou pentru generozitatea sa. În
ciuda succesului său financiar, Feeney a ales să trăiască cu modestie,
renunțând la confortul luxos al vieții de miliardar și dedicându-și resursele
pentru a face o diferență pozitivă în lume.
miercuri, 1 noiembrie 2023
sâmbătă, 1 aprilie 2023
vineri, 31 martie 2023
miercuri, 1 februarie 2023
vineri, 6 ianuarie 2023
miercuri, 9 noiembrie 2022
sâmbătă, 5 noiembrie 2022
Dragostea între animale
Imagini impresionante cu cei doi
pinguini care privesc în zare spre luminile orașului Melbourne. Cei doi
pinguini nu sunt pereche, pinguinul din dreapta ,din zona luminată a
fotografiei este femelă matură care și-a pierdut partenerul cu un an în urmă,
iar cel din stănga, în umbră este pinguin tânăr rămas fără perechea sa de puțin
timp. Biologii au supravegheat pinguinii și i- au însoțit, observând că aceștia
se întâlneau în fiecare seară și se consolau , privind ore întregi luminile
orașului Melbourne din Australia. Fotografia capturată de fotograful Tobias
Baumgaertner a câștigat Premiul Ocean Photography Awards- Revista Oceanografic
2020. photo: Tobias Baumgaertner.
Sursa: Facebook