!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!


luni, 16 ianuarie 2017

Un ghid intensiv al gândirii pozitive pentru începător




Nu sunt o persoană prea curajoasă, din păcate nu gândesc pozitiv așa cum ar trebui să gândească un adevărat creștin, un om care ar trebui să se încreadă cu toată tăria în Dumnezeu și în ajutorul său și am o stimă de sine scăzută. Știu că și tu ești o astfel de persoană sau dacă nu ești, cu siguranță, ai nevoie de sfaturi pentru a-i încuraja pe alții, iar eu am găsit ceva ce cred că ne-ar putea ajuta. Nu putem uita că „Domnul ne scoate din robia păcatului și totodată ne liberează din tirania fricii. Ne dăruiește cele două nestemate: libertatea și curajul. Așa fiind, creștinului nici nu-i incumbă îndatorire mai sfinte și mai de seamă decât a iubi și a-și dovedi curajul”[1]. În cazul meu și al altora aceasta înseamnă să ne îmbunătățim stima de sine și de a ne vedea într-un mod pozitiv corect, pentru că „modul în care te vezi tu poate influența modul în care te văd ceilalți…sau chiar modul în care te tratează”. De aceea, „nu prin fuga de obstacole, nu prin ocolirea greutăților ne formăm caracterul, ci prin luptă, prin luare lor în piept, prin eforturile reluate de câte ori este nevoie până la izbânda finală. Încât, atunci când Mântuitorul îngăduie să fim puși în prezența unor piedici, El face lucrul acesta din înalte considerente pedagogice. Domnul nu voiește ca urmașii Săi, să fie slabi, molâi, timorați, ci voiește oameni energici, dârji, consecvenți, capabili să slujească lui Dumnezeu și oamenilor cu ne înduplecată fermitate și în spiritul unei iubiri dezinteresate…Domnul nu dorește să aibă în Biserica Sa niște contemplativi pasivi, niște abulici, niște ființe fără linie în viață și gata ă dea bir cu fugiții la cele dintâi ciocniri cu greutățile ivite în cale. Hristos Domnul ne cere să fim credincioși cu voință tare, cu inimi receptive, pentru înnoiri sănătoase și mereu disponibili de a participa la lupta împotriva a tot ce împiedică înfăptuirea unor tot mai înalte forme de viață”[2].
P.S. În următorul text am adăugat și eu unele paranteze acolo unde am găsit de cuviință și am crezut că pot fi de folos anumite adnotări.

Un ghid intensiv al gândirii
pozitive pentru începători[3]


1.      Imediat după ce te-ai trezit, dă drumul la aparatul audio. Amintește-ți să îți pregătești aparatul cu o seară înainte, introducând în el caseta sau CD-ul pe care dorești să îl asculți dimineața, astfel încât atunci când te trezești să nu ai altceva de făcut decât să apeși pe butonul Play. O casetă sau un CD cu afirmați pozitive reprezintă o modalitate ideală de a-ți începe ziua (Dialogul interior pentru începerea unei zile într-o stare de încredere în sine este ideal în acest scop). La fel de bine, poți opta pentru o casetă cu o meditație ghidată, una motivațională, inspirațională sau pentru o carte audio. Trăim într-o perioadă excepțională pentru învățare și pentru creșterea personală! După cei ai apăsat pe butonul Play, rămâi în pat cu ochii închiși și lasă afirmațiile pline de putere și de iubire să pătrundă adânc în interiorul tău. Cred că ești de acord că această metodă este mai bună decât să zaci în pat, spunându-ți că nu ai nici chef să te dai jos din el și să te confrunți cu toate necunoscutele îngrozitoare ale zilei. [n.n. Aici aș adăuga că „atunci când te trezești, încearcă să-ți îndrepți gândurile către Dumnezeu. Aceasta trebuie să fie cea mai firească activitate și în celelalte momente ale zilei, pentru că nu există ființă căreia Dumnezeu să nu-i fie atât de necesar, atât de drag, atât de mult dorit. Căci fiecare lucru pe care îl avem sau l-am avut, chiar și propria noastră ființă – absolut orice -, este un dar de la Dumnezeu… prin urmare, este firesc ca gândurile noastre să se îndrepte întâi către Dumnezeu, cu astfel de cuvinte din inimă: «Slavă Ție, Doamne, slavă Ție, Multmilostive!»”][4].
2.      După ce te-ai dat jos din pat, caută cu privirea citatele pozitive pe care le-ai plasat prin casă: pe pereți, pe frigider, pe oglindă și așa mai departe. Gândește-te cât de ușor le-ar fi oamenilor să se simtă bine! [n.n. Noi în ortodoxie nu ne-am ocupat prea mult de dezvolta latura aceasta a citatelor motivaționale, dar frații noștri de alte confesiuni au dezvoltat pe cât este posibil această latură, chiar și în psihologie există numeroase cărți editate pe această temă. Aceasta înseamnă că noi ne putem folosi de unele din aceste citate sau meditații, dar să le trecem prin filtrul gândirii ortodoxe; aș aminti de la frații greco-catolici colecția Vitamine zilnice pentru suflet, 12 volume, ed. Pauline.
De asemenea, pentru noi de mare cinste avem unele scrieri din Filocalie, din Pateric pe lângă versetele din Sfânta Scriptură, dar și din scrierile Sfinților Părinți. Mie îmi place foarte mult Sf. Ioan Gură de Aur. Aici aș recomanda scrisorile dânsului către Diaconița Olimpiada[5]. Am selectat aici, ca exemplu, câteva versete și citate pe care le putem folosi:
„Te voi lăuda (Doamne), că sunt o făptură aşa de minunată” (Ps. 138, 14).
„Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?” (Ps. 26, 1).
„Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini” (Isaia 41, 10).
„Eu sunt chipul lui Dumnezeu. Mă iubesc și mă accept pe mine însumi, exact așa cum sunt”.
„Necazurile de acum pune-le alături cu bunătățile viitoare și nicicând descurajarea nu-ți va moleși nevoința” (Sf. Marcu Ascetul).
„Când suferi vreo ocară de la oameni, cugetă îndată la slava ce-ți va veni de la Dumnezeu. Și ocara te va lăsa neîntristat și netulburat; iar slava credincios și nesupus osândei, când va veni” (Sf. Marcu Ascetul).
„De multe ori, Dumnezeu, când nu convinge cu cuvintele, ne lasă să ne învățăm minte cu faptele” (Sf. Ioan Gură de Aur).
„Cercetează bine faptele tale și vei vedea că cel care te-a nedreptățit te-a făcut mai puternic” (Sf. Ioan Gură de Aur).
3.      În timp ce te îmbraci, pune-ți o muzică ce îți face sufletul să cânte. Poate fi o muzică de relaxare, clasică, rock sau de orice al tip [n.n. Religioasă, Populară, o rugăciune]. Important este să îți facă plăcere în momentul respectiv.
4.      Simultan (tot în timp ce te îmbraci), repetă afirmațiile pe car ele-ai ales pentru ziua respectivă. Ideal ar fi să faci acest lucru în fața oglinzii. Repetă afirmațiile timp de cel puțin 10 minute și amintește-ți de ele inclusiv de-a lungul zilei, ori de câte ori negativitatea încearcă să pătrundă iarăși în mintea ta. Procesul necesită o vigilență continuă, căci negativitatea are un fel al ei de a se furișa pe nesimțite înapoi în minte ta, unde crede că îi este locul. De îndată ce devii conștient de ele înlocuiește gândurile negative cu afirmațiile pozitive ales pentru ziua în curs. Ne lăsa micuța voce din minte ta să preia controlul asupra ta. Depășește-ți negativitatea interioară cu ajutorul afirmaților pozitive! Îți garantez că dacă vei persevera cu această practică, vocea negativă va deveni o raritate, iar cea pozitivă va deveni regula. Tot secretul constă în a crede că repetițiile continue vor sfârși pentru a avea efectul scontat. [n. n. „După ce te-ai spălat și te-ai îmbrăcat, t educi în fața sfintei icoane și spui rugăciunea de dimineață…Mulțumește-I lui Dumnezeu că te-a păzit în noaptea ce a trecut și îți dă timp de pocăință și îndrepte, căci fiecare zi este pentru noi una nouă, și nu una meritată. Căci nici o zi nu urmează automat după noapte. Foarte mulți oameni, după ce s-au culcat seara, nu s-au mai sculat în această viață, ci în cea viitoare, în veșnicie…Câteodată și o mică sperietură ne poate produce moartea…N-am putea și noi muri? Da, am putea, foarte ușor…Atotbunul, Atotmilotsivul Dumnezeu…ne-a salvat și ne-a mai dat o nouă zi pentru mântuirea sufletului. Nu putem atunci să-I mulțumim lui Dumnezeu?...Mulțumește-I lui Dumnezeu și pentru alte binefaceri pe care le-ai primit de la El. mulțumește-I că te-a creat, că te ține în viață, că te-a răscumpărat, că te-a adus la credința cea adevărată și în ea ți-a dat și continuă să-ți dea toate mijloacele pentru mântuire. Toate aceste binefaceri sunt nemăsurat de mari și merită recunoștință profundă și neîncetată. Ai fi simțit bucurie vieții dacă Dumnezeu nu te-ar fi creat? Ai fi acum în viață dacă El nu te-ar ține în viață?...Mulțumește-I Domnului că în noapte ce a trecut a binevoit să-ți întărească puterile trupului și ți-a dat posibilitatea să te îndeletnicești iar cu probleme de folos vieții. Câți oameni, din cauza infirmităților lor, nu sunt în stare s-și câștige existența? Câți oameni nu pot să facă nici cele mai simple și necesare mișcări…Mulțumește-I lui Dumnezeu că ți-a dat putere trupului][6].
Notă: La început, îți sugerez să nu dai drumul la televizor sau la radio și să nu asculți știrile, dacă ești obișnuit să faci acest lucru. Acestea sunt concepute în mod deliberat într-o manieră uluitor de negativă. Până când ajungi la măiestrie, lasă vocea pozitivă să fie singura „știre” pe care o asculți în timp ce te pregătești pentru ziua care începe. Dacă ești obișnuit să citești ziarul în timpul micului dejun, înlocuiește această obișnuință cu o carte inspirațională sau motivațională.
            În timp ce predam un curs despre teamă la New York, mi-am instruit cursanții să evite complet știrile, experimental. Cu toții au rămas surprinși de diferența pe care au simțit-o. în loc să mai discute cu prietenii lor despre cât de groaznice sunt lucrurile care se întâmplă în această lume, ei au început să le împărtășească ideile pozitive pe care le-au învățat din cărțile de dezvoltare personală pe car ele-au citit, iar conversațiile lor au devenit mai animate și mai savuroase.
            După ce ți-ai schimbat complet atitudinea mentală, înlocuind-o pe cea negativă cu cea pozitivă, poți reîncepe să asculți știrile și să citești ziare. Cel mai probabil vei constata cu însă surprindere că ți-ai dezvoltat o perspectivă nouă, mai constructivă asupra mass-mediei, privind „știrile proaste” ca pe niște oportunități de a-ți asuma responsabilitatea pentru tine însuți și pentru comunitatea în care trăiești.
5.      Dacă faci zilnic exerciții fizice, inserează în timpul lor și gânduri pozitive. Afirmații de gen: „simt cum energia curge liberă prin corpul meu” sau „Îmi creez o zi frumoasă” vor face ca ședința de exerciții fizice să devină mult mai eficientă.
6.      Să spunem că ți-ai terminat micul dejun și a sosit timpul să te pregătești pentru a pleca la lucru. Eu locuiesc în Los Angeles și îi aud adeseori pe oameni plângându-se de perioada pe care trebuie să o petreacă în automobilul lor. Nu este însă cazul meu! Eu una mi-am transformat mașina într-un „templu al învățării” și de-abia aștept să mă urc în ea. De îndată ce pornesc motorul, dau drumul la una din benzile sau unul din CD-urile mele. Ascult în mașină fie mesaje inspiraționale sau motivaționale, fie muzică ce îmi creează o stare de bună dispoziție. În timp ce alți oameni consideră acest timp pierdut, eu îl consider extrem de productiv. Dacă nu aș călători cu mașina, aș avea mult mai puțin timp la dispoziție pentru ascultat.
Notă: Nu asculta muzică de relaxare sau de meditație în mașină, din motive evidente!
      Dacă te duci pe jos la serviciu, echipamentele audio moderne permit ascultarea materialelor dorite. Dacă preferi, poți repeta mintal afirmațiile pozitive. Dacă lucrezi acasă, ești norocos, căci înseamnă că poți asculta toată ziua mesaje pozitive, în timp ce faci curat prin casă sau gătești. Dacă ai copii mici acasă, gândește-te la impactul pozitiv pe care îl pot avea aceste mesaje asupra minții lor tinere și ușor de impresionat.
7.      Când ajungi la birou, uită-te mai întâi pe toate mesajele pozitive pe care ți le-ai plasat aici. Savurează momentul și lasă-ți sufletul să își ia zborul la auzul mesajelor inspiraționale!
8.      Alege o afirmație specială pentru ziua în curs. Noteaz-o în jurnalul tău. Dacă nu îți vine nicio idee, alege unda in cărțile sau benzile mele din seria Dialogul interior. Alternativ, vizitează site-ul meu[7] și folosește afirmația zilei pe care o plasez pe el. ori de câte ori îți consulți jurnalul, repetă afirmația zilei de cel puțin zece ori. Dacă dorești, poți plasa un cartonaș pe care ți-ai notat afirmația zilei pe birou, astfel încât să îți sară în ochi. În momentul de față, afirmația de pe cartonașul pe care îl am chiar lângă calculator este: „Tot ce mi se întâmplă este perfect” [n.n. „Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8, 28)]. Ea îmi reamintește că tot ceea ce mi se întâmplă viață are scopul de a mă învăța ceva și de a mă ajuta să îmi continui creșterea personală. De aceea, o consider o afirmație minunată! [n. n. „Orice fel de muncă ai de făcut, fie că ești într-o funcție de conducere, de judecată, de învățare a cuiva, de a scrie ceva, de a face vreo muncă artistică sau un lucru de mână, de arat câmpul, de semănat, de recoltat sau treierat, de cosit și strâns fânul și altele, să faci toate acestea, fie că sunt pentru tine, pentru familia ta sau pentru alții, ca și cum ai face-o pentru Însuși Dumnezeu…să o faci așa cum se cuvine…din suflet…cu bucurie, cu mare dragoste și mai ales fără să cârtești…Să-ți îndeplinești îndatoririle ce îți revin conform funcției și profesiei tale cu hărnicie și corectitudine; în nici un caz să nu-ți permiți neglijență și întârziere nejustificată. Să faci totul cât pot de bine, având conștiința curată…Dacă munca ta este încununată de succes, nu te mândri și mai ales nu atribui succesul puterii tale…«Căci fără de Mine nu puteți face nimic» (Ioan 15,5)…Dacă munca pe care trebuie s-o faci este anevoioasă și necesită strădanie aparte sau este neplăcută și înjositoare și necesită mai multă răbdare sau este împiedicată de oameni rău-intenționați sau de împrejurări nefericite, care te duc la descurajare sau este puțin respectată și chiar disprețuită, nu-ți pierde curajul, nu te lenevi și nu te lăsa pradă sentimentelor dușmănoase: mâniei, nerăbdării, iritării, nemulțumirii și altora. O vei face mai bine și mai repede, să zicem, leneș, iritat, furios sau dacă folosești un limbaj urât?...Este bine să te întărești și să te însuflețești cu astfel de gânduri: «a) această treabă, care mie mi se pare foarte grea și neplăcută, este fără îndoială mântuitoare pentru sufletul meu. Dumnezeu nu face nimic fără a avea un scop mântuitor pentru noi…b) treaba pe care o fac este poate ultima din această viață, după care Dumnezeu îmi va cere imediat socoteala pentru toate faptele mele…c)aceste trebui care sunt o povară pentru mine și cu care nu sunt deloc obișnuit și care îmi produc atâta iritare nu vor dura la nesfârșit. Se vor sfârși cu viața mea»…Dacă munca pe care o face se prelungește, îți este neplăcută, grea sau te împiedică să te menții într-o stare de spirit bună și plăcută lui Dumnezeu și să te protejezi de orice fel de vătămare a sufletului, întărește-te cu cântări duhovnicești, în caz că acest lucru nu contravine locului, timpului sau muncii înseși. Aceste cântări aduc bucurie, veselie, mângâie și liniștesc sufletul…Dacă vezi că ele provoacă indignare celorlalți și prin asta nu vei mai avea dragostea lor, ci le va ațâța răutatea, oprește-te din cântat și roagă-te în tăcere. În rest, nu da atenție altora, și continuă să cânți ca mai înainte. Strădania ta îi va învăța în final și pe cei de lângă tine sau cel puțin îi va face să te lase în pace. De același motiv, în timpul unei munci fizice, dacă ea este mecanică, reflectează asupra adevărurilor pe care le-ai auzit la predică sau le-ai citit într-o carte duhovnicească”][8].
9.      Dacă nu ești masochist, vei simți nevoia să îți menții atitudinea mentală pozitivă și starea pe care ți-ai creat-o în timpul ritualului de dimineață. Ori de câte ori presiunile și îndoielile zilei încep să se furișeze în mintea ta, oferă-ți o doză de energie pozitivă. Tot ce trebuie să face în această direcție este să repeți de mai multe ori afirmațiile pozitive dorite, până când simți că redevii optimist și plin de energie. Nu uita că vocea ta interioară te însoțește pretutindeni, și deci va încerca în permanență să își redobândească statutul pierdut. Nu o lăsa să te controleze. Oferă-ți noi și noi doze de gândire pozitivă, zi și noapte, atât timp cât este necesar.
10.  Înainte de a te duce la culcare, pune-ți o bandă audio de relaxare și ascultă mesajul ei liniștitor. Ideală în acest scop este banda Dialogul interior pentru o stare de pace mentală, care facilitează un somn odihnitor și liniștit. Alternativ, poți folosi orice înregistrare care îți conferă o senzație de pace interioară. Este mult mai bine să asculți o astfel de înregistrare decât să îți lași mintea să monologheze singură, spunându-ți la infinit câte îți lipsesc din viața ta și că nu ești suficient de bun [n.n. practică Rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase…”]. Ce groaznic! Este de preferat să te scufunzi într-un somn beatific ascultând mesaje pline de iubire și de afecțiune. [n.n. „Mulțumește lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui față de tine și față de toată lumea…Roagă-te ca Dumnezeu să-ți ierte toate păcatele făcute în acea zi și în trecut, după cum și tu îi ierți pe cei ce ți-au greșit… Roagă-te ca să binevoiască să-ți păzească locuința de dușmanul nostru și de cursele lui viclene…să-ți trimită pe îngerul păzitor care întotdeauna se roagă pentru tine, te povățuiește și te apără sufletește și trupește de tot răul. Roagă-te ca Dumnezeu să-i binecuvinteze pe toți cei apropiați inimii tale: părinți, frați, surori, întreaga familie, rude, cunoștințe, binefăcători, prieteni, dușmani și, de asemenea, pe mai-marii tăi atât cei duhovnicești, cât și cei din lume. Roagă-te ca Dumnezeu să-i ajute pe săraci, pe năpăstuiți, pe cei în necazuri și în dureri, pe cei ce călătoresc, pe cei bolnavi, pe toți cei nedreptățiți, să-i aline pe nefericiți, să dea adăpost orfanilor, să-i întărească pe muribunzi, să dea odihnă celor adormiți, să binecuvinteze pe copii, să călăuzească pe tineri spre fapte bune, să întărească pe vârstnici în viața sfântă, să-i facă pe bătrâni model de viață sfântă, să-i aducă pe păcătoși la pocăință, să stârpească întunericul în care trăiesc păgânii, ereticii, schismaticii, să-i lumineze cu lumina cunoștinței Sale și să-i îndrume pe calea mântuirii și să-i mântuiască pe ei”][9].
            Îți garantez că dacă vei aplica cu perseverență acest program, întreaga ta lume se va schimba aproape peste noapte. Gândurile pozitive schimbă toate percepțiile despre viață. Dacă nu îți vei mai asculta vocea negativă din interiorul minții, vei ajunge să te întrebi de ce anume ți-a fost atât de teamă în trecut. Vei dispune de o energie pe care nu ți-ai fi imaginat-o niciodată posibilă. Vei râde mai mult și vei iubi încă și mai mult. Vei deveni o prezență extrem de plăcută și dorită. Pe scurt, te vei bucura pentru simplu motiv că trăiești.
            Într-o perioadă relativ scurtă de timp (vei ști când vei fi pregătit), vei putea reduce puțin intensitatea programului și vei putea începe un program de întreținere. Oferă-ți cel puțin o lună înainte de a face acest pas. Dacă sunt zile în care nu ai fost atât de vigilent pe cât ți-ai fi dorit, nu lăsa vocea interioară să te critice. Parcă o aud spunându-ți: „Vezi!? Nu poți urma nici măcar un program simplu ca acesta. Nu te vei simți niciodată bine. Este neputincios și lipsit de orice speranță”. Amintește-ți că acest dialog interior este declanșat de vocea negativă din mintea ta și evită-l cu ajutorul afirmaților pozitive. „Mă descurc perfect!” este o afirmație minunată pentru perioadele în care vocea interioară încearcă să te facă să te simți vinovat.
            Nu pot sublinia îndeajuns faptul că gândirea pozitivă necesită o practică zilnică. Personal am practicat-o ani la rând, dar încă petrec o parte din timpul fiecărei zile concentrându-mă asupra eliminării negativității din gândirea mea. Dacă nu fac acest lucru (așa cum mi s-a spus întâmplat de câteva ori în viață), sunt perfectă conștientă că starea mea de bine va tinde să scadă treptat. Slavă cerului că este atât de ușor să o regăsesc prin reluarea programului descris mai sus. De aceea, am ajuns să mă întreb: „De ce încetez să fac ceva care mă face să mă simt atât de bine?”
            Doresc să mai subliniez un lucru important legat de gândirea pozitivă: aceasta nu trebuie folosită niciodată cu un pretext pentru negare. De multe ori, noi începem să ne simțim atât de bine sub impactul puterii gândurilor noastre pozitive încât încercăm să ne sufocăm în fașă orice tristețe sau durere autentică, fie din viața noastră, fie din cea a lumii în care trăim.
            Da, există durere în viața fiecărui om. Cu toții experimentăm pierderi și dezamăgiri. Nimeni nu este imun la aceste realități. Atunci când este autentică, gândirea pozitivă nu se opune lacrimilor, căci știe că mai devreme sau mai târziu vom ajunge din nou la extrema opusă durerii și vom trăi iarăși o viață frumoasă și productivă. La fel, există durere în această lume… iar gândirea pozitivă autentică nu se opune niciodată lacrimilor de compasiune pentru durerea semenilor noștri. Există foamete. Există rasism. Există războaie. Există probleme ale mediului. Și așa mai departe. Lasă-ți lacrimile să curgă, iar apoi implică-te în rezolvarea acestor probleme! Pornește întotdeauna de la premisa pozitivă că se poate face ceva, chiar dacă deocamdată nu îți dai seama ce. Negarea conduce la inactivitate…la fel ca și lipsa de speranță.
            Nimeni nu este imun la durere. De aceea, această emoție nu trebuie negată atunci când este reală și autentică. Secretul constă în a porni întotdeauna de la premisa că poți duce o viață productivă și semnificativă indiferent de circumstanțele exterioare. Gândirea pozitivă nu face altceva decât să îți confere mai multă putere cu ajutorul căreia să poți face mai bine față circumstanțelor vieții. În acest fel, nu te mai lași dominat de „perioadele negative” din viața ta, ci de puterea ta interioară. Atunci când simți această putere, tu îți poți gestiona orice team de pe poziția ei (a puterii) și poți inversa cursul lucrurilor, creând noi realități pozitive în viața ta.
Cartea citată se poate cumpăra de aici.
            S-ar putea să-ți placă și:          Ești nemulțumit de viața ta? Urmărește pe acest predicator
                                                           Te-ai saturat de viață? Urmărește asta!
            Poți comanda și O zi de viață sfântă. Sfaturi practice pentru organizarea vieții creștinului de aici.



[1] N. Steinhardt (Monahul Nicolae Delarohia), Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credință, Editura Mănăstirii Rohia, 2006, p. 90.
[2] Pr. Dumitru Belu, Chemări la slujire, ed. IfoArt Media, Ed. Andreiana, Sibiu, 2012, p.103.
[3] Dr. Susan Jeffers, Acceptă-ți teama, dar nu te lăsa inhibat de ea. Metode de a transforma frica, indecizia și mânia în curaj, încredere și iubire, Traducerea din limba engleză: Cristian Hanu, ed. Adevăr Divin, Brașov, 2014, pp. 88-94.
[4] Mitropolit Grigorie al Sankt Petersburgului, O zi de viață sfântă. Sfaturi practice pentru organizarea vieții creștinului, În românește de Laura Datcu, ed. Sophia/Cartea Ortodoxă, București, 2007, p. 9
[5] Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență, volum realizat de diac. Ioan I. Ică jr, Deisis, Sibiu, 2014, 362 pp.
[6] Mitropolit Grigorie al Sankt Petersburgului, op. cit., pp. 11-15 (selectiv).
[7] http://www.susanjeffers.com/home/index.cfm
[8] Mitropolit Grigorie al Sankt Petersburgului, op. cit., pp. 74-80 (selectiv).

[9] Mitropolit Grigorie al Sankt Petersburgului, op. cit., pp. 107-108 (selectiv).

duminică, 15 ianuarie 2017

Ești nemulțumit de viața ta? Urmărește pe acest predicator


          Știu! Pare ceva de nedescris ca un ortodox să promoveze un pastor neoprotestant. Nici nu mai știu unde am găsit mărturia acestui om, dar el ne învață ceva, dincolo de confesiunea lui, despre Dumnezeu și despre faptul că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, iar dacă ne-a lăsat cu un „defect” fizic știe El mai bine de ce și pentru ce ne pregătește!
Îmi cer iertare tuturor celor care  pot spune că-i smintesc pe ortodocși, vă rog să mă iertați!

vineri, 13 ianuarie 2017

Pasiune și emoția în predică - Preot profesor Grigore Cristescu


Pasiune și emoția în predică[1]
Preot profesor Grigore Cristescu


         
   Pentru a produce în ascultători persuasiunea, predicatorul trebuie să facă apel la pasiunea și emoția lui și a lor. Fără acest apel persuasiunea nu este posibilă. Și totuși, de multe ori, puterea de a trezi pasiune și emoție poate avea consecințe dezastroase dacă facem abuz. Această însușire cere o disciplină morală din partea celor ce o folosesc. Dar, fără ea, predica nu are nicio putere de mobilizare a conștiinței religioase. Fără fluxul pasiunii, care dă viață și mișcare, predica este o simplă piesă didactică și dialectică, ca statuia de marmură a lui Pygmalion, de care ne vorbește mitologia greacă.
            Dumnezeu este puterea care pătrunde toată făptura, care inspiră și descoperă, care dă lumină și har, viață și nemurire. El este Izvorul vieții. Puterea Lui umple firea omului, dă intensitate și valoare oricărui act și gest uman, personalității integrale a omului, stimulează energiile ei latente și creează infinite perspective și posibilități de activare a lor. Dumnezeu ne luminează mintea, ne aprinde inima și ne întărește voința. Dacă Dumnezeu ar rămâne numai o viziune metafizică, o abstracție rece, perfecțiunea absolută dar intangibilă, asemenea unei statui sublime sculptate din marmură rece și moartă, nici omul nu ar avea viață, realitate și energie. Dumnezeu este iubire și cere iubire. Dumnezeiască taină a Întrupării îmbrățișează toată natura noastră omenească: „Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi”. El a coborât de pe tronul slavei Sale și a devenit om cu viață și iubire, având o inimă care zvâcnește și vibrează de iubire pentru a noastră mântuire. Iată ce trebuie să vestească predicatorul creștin credincioșilor. Dar, dacă el nu pune pasiune în ceea ce predică, înseamnă că nu cunoaște pe Hristos. Este absurd să credem că putem pune stăpânire pe voința omului, dacă nu facem apel la pasiunile și emoțiile lui. Chiar raționalistul care gândește la temperatură boreală, fără să-și dea seama, se adresează într-un fel sau în altul fondului pasional al oamenilor. Ca să conving, trebuie să fiu convins. Ca să fac pe alții să plângă, trebuie să plâng eu mai întâi (Si vis me flere, dolendum est, primum, ipsi tibi).
            Cea mai mare și mai nobilă parte a vieții noastre se întemeiază pe voință. Dar a voi, însemnează a iubi și a alege (a prefera), a adera (a opta). Instinctele și emoțiile la care trebuie să apeleze predicatorul sunt: iubirea – ura, dorința, plăcerea, neplăcerea, bucuria – tristețea sau durerea, curajul – frica, nădejdea – deznădejdea, mânia, mândria, emulația, admirația, mila, uimirea, compătimirea. Predicatorul nu poate mișca dacă el însuși nu este mișcat. Așadar, caracterul și convingerile sale personale sunt cel dintâi actor care trebuie să fie avut în vedere în predică.
            Se înțelege că predicatorul nu trebuie să fie un om incapabil să comunice, un om paralizat în elanul și entuziasmul lui, în extensia și expansiunea energiilor lui sufletești, un om robit, conștient sau inconștient, unui complex de inhibiții și refulări, dar niciun emotiv și un sentimental și fără rezervă și autocontrol. A fi smerit nu înseamnă a fi timid și inert. Predicatorul trebuie să zboare și să planeze ca un vultur. De aceea, în fața lui, pe amvon, este închipuit un vultur. Aripile mitologicului Icar s-au topit când s-a apropiat de soare, pentru că erau de ceară; deci, pentru că ele erau artificiale – nu făceau parte organică din natura lui intimă. Predicatorul care vrea să zboare la fel ca el, în slăvile extazului, pe care el personal nu-l trăiește real, ci numai îl simulează, așadar cu aripi de împrumut, merge la dezastru sigur. Orice ipocrizie se divulgă, mai curând sau mai târziu. E mai bine să mergi domol pe pământ, decât să te avânți nesincer în văzduh. Predicatorul, care se adresează pasiunii și emoției ascultătorilor săi, trebuie să cunoască bine temperamentul și sensibilitatea ascultătorilor săi, care variază după timp, loc și îndeletniciri.
            Cea mai bună metodă didactică este cea care realizează unitate în varietate, care folosește repetarea același idei în diferite forme și stimularea procesului de gândire prin întrebări. Cum vom putea noi, oare, să punem în mișcare o voință inertă împinsă într-o anumită direcție? Pe o cale foarte simplă: orientând-o în direcția opusă. Principiul tensiunii sau încordării și relaxării sau destinderii este valabil și în domeniul vieții spirituale. Stabilitatea, inerția vieții lui sufletești, trebuie să sufere unele șocuri. Spiritul omului trebuie distras prin variație. Așadar, e necesar să-i slăbim tensiunea lui, pe linia unei idei, concepții sau argument, a unui instinct sau emoții și să-l angajăm în altă direcție. Sufletul omului trebuie mobilizat. Dramaturgii obișnuiesc să intensifice elementul tragic printr-un contrast cu cel comic. În parabola Fiului risipitor, Mântuitorul atinge cele mai profunde stări de disperare ale sufletului, trezește în el cea mai intensă speranță și-l umple de cea mai înălțătoare bucurie. Arătând cât este de respingătoare ura, impunem sublimitatea iubirii. Pateticul trebuie să altereze cu elementul umoristic. Atracția spre un lucru e cu mult mai puternică atunci când ei i se opune repulsia față de alt lucru. Evident, principiul alternanței trebuie observat în toată gama emoțiilor. Pentru a putea convinge pe altul despre un adevăr, predicatorul trebuie să fie înzestrat cu un suflet simțitor și să fie împodobi tcu evlavie curată.
            El trebuie să iubească pe Dumnezeu din toată inima lui și cu toată virtutea lui. Aceasta se împlinește prin rugăciune, meditație și contemplație. „Orator antequm dictor” (Fii rugător înainte de a fi predicator) spune Fericitul Augustin. Oratorul, în sens etimologic, este un cuvântător care se roagă. Cine știe să se roage, știe să predice. Rugăciune la început, înainte de a te ocupa de teme predicii, rugăciune în toată vremea cât lucrezi la ea și rugăciune în timpul în care o rostești. Rugăciunea deschide sufletul inspirației divine, care purifică, disciplinează și corectează totul, căci, „Duhul lui Dumnezeu pe cele de lipsă le împlinește și pe cele slabe le vindecă”.
            Predicatorul trebuie să fie un mare iubitor de oameni și de sufletul lor. Iubirea deschide drumul spre inimile omenești. Nici o poartă nu-i rămâne nedeschisă. Ea are cheia minunată care deschide toate încuietorile.
            „Ama et fac quod vis” (Iubește și fă ce vrei) spune atât de just fericitul Augustin. Dar această iubire trebuie să aibă un caracter supranatural. Noi iubim pe semenii noștri pentru că îi iubește Dumnezeu. Legea iubirii este suverană. Ea singură are puterea de a disciplina, purifica și controla pasiunea sufletului omenesc. Predicatorul trebuie să fie un om simțitor. El nu trebuie să fie un egoist și un autolatru. Egoistul sau egocentricul devine ușor sceptic și un cinic față de alții. De altfel, cinismul este rodul scepticismului și dezamăgirii.
            Pentru a putea mișca inima și voința ascultătorului, trebuie să avem întotdeauna în vedere tema, și anume dacă ea cere, admite și permite patosul. Dacă ea îl cere, atunci de ce natură și intensitate trebuie să fie apelul nostru la sentiment? Sunt teme care cer ca toată atmosfera predicii să fie patetică. Altele cer o tratare logică și rece și numai în încheiere pot deveni patetice. Unele teme pot fi trate la un nivel mai înalt, vecin cu sublimul, alte ar produce ridicolul dacă ar fi pline de fulgere și de trăznete ca pe Sinai, când ele  ar trebuie să fie străbătute, de la un cap al altul, de calmul și duioșia iubirii. Putem premedita și fixa în prealabil elementul patetic în predică și în ce măsură? De bună seamă, se cuvine să cunoaștem, când ne pregătim predica ce emoții și pasiuni pot mișca pe oameni să realizeze prin acțiunea lor scopul pe care l-am propus pentru predica noastră. Această idee trebuie să comande alegerea materialului, dezvoltarea lui și forma literară a predicii. Dar atât calitatea, când și intensitatea apelului nostru la sentiment depind în cea mai mare măsură de inspirația momentului.
            Noi putem provoca anumite sentimente sau emoții în ascultătorii noștri prin prezentarea vizibilă a unui obiectiv oarecare. În acest caz, ei concentrează și atenția lor auditivă, și pe cea vizuală.
            Predicatorul poate zugrăvi destul de evovator și de dramatic prin cuvânt orice scenă, caracter sau eveniment, adresându-se imaginației auditorului său, fără niciun fel de artificiu. Figurile de stil și ilustrațiile pot fi folosite cu mult succes în acest scop. Uneori, sunt de mare efect anumite cântări luate din cărțile noastre de slujbă, tropare, condace.
            Când ascultătorii noștri au un nivel intelectual ridicat și religios mai înalt, putem provoca anumite emoții când ne adresăm rațiunii. Emoția, în general, este mai durabilă când ea se asociază și cu elementul rațional și cu conștiința morală a ascultătorilor.
            În trezirea unui sentiment, precum și în exprimarea lui, este esențial bunul simț. Sunt predicatori care divulgă ascultătorilor intimitățile vieții lor sufletești. Ei își analizează și-și disecă sentimentele lor personale în auzul credincioșilor, nimicind taina care este farmecul personalității. În acest fel, predicatorul nu-și mai trăiește atât de intens viața lui interioară. E drept că noi nu putem mișca pe altul, dacă înșine nu suntem profund mișcați. O emoție bine disciplinată nu se poate evapora. Pentru că nu i-am dat expresie. Dimpotrivă. Ea devine energie spirituală în sufletul predicatorului, care vibrează prin fiecare cuvânt, dă putere fiecărei idei și toană convingerea în fiecare inimă. În concluzie, orice exhibiționism este interzis în predică, întrucât el poate să compromită prestigiul predicatorului și să-l prezinte ca om indiscret, flecar și neserios. Cine ar mai putea avea încredere într-un asemenea duhovnic și predicator, care spune „vrute și nevrute”? Nu este just să considerăm pasiunea și sentimentul ca un articol sau ca un capitol separat de ansamblul predicii. De aceea noi nu putem spune: „acum mă adresez sentimentului vostru”. Aceasta va pune pe ascultători în gardă. Apelul adresat conștiinței, rațiunii și inteligenței ascultătorilor poate însă fi formulat și anunțat: „fac apel la orice om de bună credință care mă ascultă când rostesc acest verdict”. Dar cum am putea noi spune, de pildă: „acum o să vă fac să vă mâniați rău”? În primul caz, verdictul anunțat este scopul logicii raționale, dar în logica emoțiilor, sentimentul de iubire, de ură, de revoltă nu este un scop în sine, ci numai un mijloc în scopul unei acțiuni. Sunt însă și câteva ocazii când putem anunța pe ascultători că facem ape la pasiunile lor pentru forța lor de sugestie. Indiferența unui auditoriu flegmatic poate fi scurtată de o ambiție cu ajutorul unei sugestii. „Nu vă clocotește, oare, sângele în vene, dacă vă gândiți că…”? Ascultătorii, reci ca gheața până adineauri, fierb acum de indignare. O sugestie, de asemenea, poate ridica temperatura: „ne îndrăznesc să stărui mai mult asupra acestor acte de sălbăticie”. Dar puterea predicatorului, de a provoca anumite sentimente și emoții în ascultătorii săi, îl expune și la anumite primejdii. Așa, de pildă, el poate fi ispitit să devină un predicator sentimental, ceea ce l-ar scuti de o pregătire intelectuală mai serioasă a predicilor sale, mai ales că sunt destui ascultători care cred că predica trebuie să le dea numai emoții religioase și nimic altceva. Adeseori, sentimentalitatea religioasă ruinează caracterul moral și al predicatorului, și al ascultătorilor. Anumite expresii sentimentale stereotipe pot duce la nesinceritate, la simularea unor emoții care în realitate nu la încercăm.
Puterea de a-i stăpâni pe ascultători prin mijloace sentimentale poate duce pe predicator la orgoliu. Iar deasa exprimare a celor mai sincer sentimente îl poate duce la reacția morbidă a unei depresii sufletești, care poate periclita și echilibrul lui mintal, și pe cel moral. Această depresie nervoasă este prețul pe care îl plătim adeseori pentru toate predicile noastre bune. Pentru că aceasta este esența persuasiunii, ca predicatorul să-și toarne personalitatea lui în ceea ce spune. Sufletul lui trebuie să-i iasă din trup și să se răspândească în sufletul ascultătorilor. Dar această expansiune este urmată inevitabil de o contracție dureroasă. Suferința nervoasă este crucea predicatorului. Dar disciplina vieții lui fizice și spirituale îl poate salva. Dacă predică des, el trebuie să-și rezerve mai mult timp pentru rugăciune, meditație, contemplație și studiu; astfel își poate pierde sufletul. Pentru acest motiv, este recomandabil ca el să cultive diferite stiluri de predică. Predicile cu caracter didactic sau catehetic, omilia exegetică și predicile cu caracter pastoral și liturgic cer o mult mai mică cheltuire de energie sentimentală a predicatorului. O viață de evlavie și de reculegere, credința care raportează instinctiv toate lucrurile la Dumnezeu, smerenia care numai Lui îi dă toată slava, cinstea și închinăciunea, starea de penitență care nu dă pas mândriei, sporita comuniune cu Mântuitorul, al Cărui cuvânt îl predică și care este taina înaintării și stăruirii pe drumul vieții duhovnicești, toate acestea vor putea menține caracterul și rezistența lui față de excitațiile emotivității cerute de predică și îi vor păstra echilibrul sau cumpătarea vieții morale.
Noi predicăm pentru a determina voința credincioșilor la acte de credință și de viață morală, pentru a lumina întunericul neștiinței, pentru înlăturarea îndoielii prin certitudinile credinței, îngustimea de spirit prin lărgirea orizontului lui, fanteziile nesănătoase și sterile realități concrete și fecunde, șovăiala prin hotărâre. Iată izvorul puteri morale a predicatorului creștin[2].


[1] Text publicat în Mitropolia Olteniei, VI (1954), 4-6, pp. 134-138.
[2] Preot profesor Grigore Cristescu, Predici la Duminicile de peste an, Basilica, București, 2014, pp.11-17.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sophia.ro

Libris.ro

Elefant.ro

Sinpro Timișoara - Respect pentru fotografie

Totalul afișărilor de pagină